Soft Machine la Garana Jazz 2022: Soft Machine de azi nu traieste (doar) din trecut!

Dupa o ploaie scurta pe o vreme racoroasa duminica putin dupa orele 21 au urcat pe scena festivalului de jazz de la Garana si Soft Machine, marea atractie a zilei si poate a intregului festival. Era pentru prima data ca Soft Machine concertau in Romania dar nu si prima prezenta a lui John Etheridge, chitaristul formatiei, care mai fusese inca de doua ori in Romania, in 1971 si la putin timp dupa revolutie, cu o trupa germana.

La o sueta dupa concert John Etheridge isi reamintea episodul bizar petrecut in 1971. Fusese cooptat in trupaprogresiva  Icarus, care tocmai scosese un disc, The Marvel World of Icarus, cind, in mare lipsa de bani a acceptat un contract destul de neconventional de a acompania doi cintareti britanici intr-un turneu in Romania. “Imi aduc aminte perfect fiindca a fost prima mea iesire in afara Angliei si incepusem sa cint abia cu sase luni inainte. Turneul fusese gindit ca acompaniament pentru doi cintareti de … vodevil. Am repetat piesele respective care sunau cam asa (urmaza o imitatie vocala a unei piese de vodevil) dar am reusit sa deturnam concertul cind la repetitie celalalt chitarist a inceput sa cinte “Whole lotta love” si am decis sa cintam rock. Era pe un stadion si lumea innebunise. Am vazut un public extraordinar, asa cum nu am mai vazut mai tirziu in Europa de Est, de exemplu in DDR, unde toti stateau cu capul in jos, tristi. Activistii de partid romani au stat, au ascultat seriosi, fara vreo reactie, dar apoi am fost scosi afara din tara. Ceausescu tocmai se intorsese din China …”

Episodul a fost relatat foarte pe scurt si pe scena, inainte de inceperea concertului propriu-zis de catre chitaristul si liderul formatiei John Etheridge, singurul dintre muzicienii de pe scena care a facut parte din componenta “clasica” a formatiei, inregistrind si doua albume cu ei, Softs (1976) si Alive and well in Paris (1978). Ca de obicei la trupele cu schimbari majore de personal exista si puristi care nu recunosc ca legitima decit forma initiala a grupului. Inca in 2005 Graham Bennet, autorul unui opus despre Soft Machine, “Out-Bloody-Rageous”, considera ca pina si inainte ca Elton Dean sa se alature formatiei aceasta putea fi impartita in cinci grupuri distincte ca stil: “the freak-out quartet, the 1967/1968 psychedelic trio, the 1969 power trio and the big-band septet”, niciunul nesunind asemanator cu celalalt.

Muzica celor de la Soft Machine (numele e preluat de la romanul lui William Burroughs - extrem de prost, stilistic vorbind, facind abstractie de subiect) s-a dorit de la inceput ca un fel de happening, utilizind lumini psihedelice si inspiratii mergind de la muzica pop, free-form jazz, muzica renasterii si a barocului audibila in schimbarile bruste intre pasajele zgomotoase si cele linistite, minimalismul lui Terry Riley si al sau “A Rainbow in Curved Air” aparut in 1969 si care a influentat multi muzicieni ca Mike Oldfield in Tubular Bells or Pete Townshend in Baba O’Riley, numit asa in onoarea lui Riley si a guru-ului Meher Baba. A inceput ca trio si a trecut prin colaborari de pina la sapte sau opt muzicieni, chiar daca nu toti au fost membri plini ai formatiei.

Formula actuala de turneu I-a adus pe scena de la Garana pe inainte mentionatul John Etheridge, intr-o camasa de culoare rosu indian fara guler si lasata pe dinafara pantalonilor, alaturi de versatilul Theo Travis (membru Soft Machine din 2006 si Gong intre 1999 si 2010) la saxofon, flaut si keyboards, Fred Thelonious Baker la bass (care a colaborat cu Elton Dean in cadrul grupului In Cahoots), inlocuindu-l pe John Marshall, si Nic France (fost membru al grupului lui Ian Carr, Nucleus) la tobe.

E remarcabil ca indiferent de schimbarile petrecute in cadrul grupului Soft Machine suna ca Soft Machine indiferent ca motorul melodic e orga, chitara sau saxofonul. Concertul a inceput cu piesa Hidden details de pe ultimul lor disc cu acelasi nume din 2018, cu citeva acorduri amenintatoare ale lui Etheridge urmate de note la fel de amenintatoare ale saxofonului lui Travis inainte ca Etheridge sa se aventureze intr-un solo prelungit la chitara sa Martyn Booth Signature Series.

A urmat The man who waved at trains, o compozitie mai veche a lui Mike Ratledge de pe albumul Bundles (1975), reluata si pe Hidden details ca si aici intr-o versiune extinsa, sustinuta de flautul eteric si pianul clipocitor Fender Rhodes al lui Travis. Urmeaza Fell to Earth (fosta Destination down to Earth), din nou cu solourile de flaut si pian ale lui Travis, si Tales of Taliesin de pe albumul Soft din 1976 unde acelasi Etheridge sustinea soloul de chitara, asa ca nu e de mirare ca si aici a oferit publicului un solo care amintea de viteza lui John McLaughlin. 

Urmatoarea piesa, Broken Hill, e o piesa de multa sensibilitate de pe ultimul album, punctata de o lunga lamentatie la chitara lui Etheridge. The Nodder, de pe albumul Alive and well in Paris, din 1977, il pune in evidenta pe jucausul Baker care are ocazia de a arata ce stie la bas, degetele-i de la mina stinga plimbindu-se in sus si-n josul griffului ca niste scurte brate de caracatita. Fourteen hour dream, o piesa luminoasa de pe acelasi ultim album al grupului, incepe cu o linie de bas urmata imediat citeva minute bune de flaut si se incheie cu un scurt solo al lui Etheridge. Apoi o surpriza - Joy of a toy - o compozitie Kevin Ayers/Mike Ratledge de pe primul album, cu o melodie copilareasca sustinuta permanent de bas, si in cele din urma un medley de patru piese din care am recunoscut The relegation of Pluto, Hazard profile si Facelift. Rifful rock din Hazard profile, piesa de pe Bundles, compusa de Karl Jenkins si, initial pe disc, beneficiind de chitara lui Allan Holdsworth, ii da ocazia lui  Etheridge sa creeze un solo prelungit. E o piesa superba de jazz-rock in care elementul rock creat de sunetul clar dar in acelasi timp dur si salbatic al chitarii lui Etheridge e dominant si care pentru mine a constituit highlightul serii si poate al intregului festival.

Era de la sine inteles ca Soft Machine aveau sa revina la un bis, concretizat in Chloe and the pirates, de pe albumul Six, o piesa lirica punctata de flautul lui Travis. Alaturi de Charles Lloyd and The Marvels, Soft Machine mi-au confirmat asteptarile. Sint in continuare o trupa care nu traieste din trecut si singurul meu regret e ca nu au in componenta un Mike Ratledge la orga.

 

Setlist:
Hidden details
The man who waved at trains
Fell to earth
Tales of Taliesin
Heart off guard
Broken Hill
The nodder
Fourteen hour dream
Joy of a toy
The relegation of Pluto, Hazard profile, Facelift
Bis: Chloe and the pirates